Vacanta la mare... departare de casa

Imi amintesc ca in copilarie, in vacanta de vara se mergea fie la mare, fie la munte; de cele mai multe insa ajungeam la ... mare departare de casa, in vizita la vreun unchi sau matusa de printr-un indepartat colt al tarii.

Dupa ce mi-am luat insa responsabilitatea vacantei in maini proprii - finally gata cu taberele organizate de profa de istorie! - in primul an de facultate, am ales: anul asta merg si la mare si la munte. Vacanta de la mare nu a fost chiar asa memorabila, insa cea de la munte... In fiecare an povestesc macar o anecdota din excursia respectiva, desi ca durata a fost una dintre cele mai scurte: doar 3 sau 4 zile - memoria se pare ca nu ma slujeste pentru acest mic si nesemnificativ amanunt.

Asadar, am plecat cu gasca de colegi de facultate in muntii Bucegi. Planul era sa stam cu cortul - o premiera absoluta pentru mine- si sa mancam chestii conservate, ca deh, vom sta in creierii muntilor. De aceea fiecare dintre rucsacii nostri cantarea aproximativ o tona - poate in realitate era ceva mai putin, insa cam asa se simtea in spate, mai ales dupa cateva ore bune de urcat.

Prima aventura: dupa ce ne-am scuipat plamanii si eram cu totii intr-un prag critic de oboseala, am ajuns la destinatia no 1: cota 1400. Pentru carcotasii dintre voi, care considerati ca 1400 metri nu e o altitudine suficient de mare pentru aventuri... well, think again. Inainte sa campam, am fost avertizati de salvamont ca: "1. nu e voie sa campezi in muntii Bucegi unde te taie capul- desi noi eram langa o cabana" si "2. sunt ursi prin preajma, care vin frecvent si cauta prin gunoiul cabanei - prin frecvent a se intelege in fiecare seara-". Asadar, in seara respectiva baietii s-au dus dupa lemne in padure pentru focul de tabara si s-au intalnit cu ... o vaca si vitelul; la o privire mai atenta, au remarcat insa ca era vorba de o ursoaica cu puiul ei. Ca sa nu mai vorbim ca ursuletii nu s-au dezmintit nici in seara respectiva, si au dat tarcoale locului.

A doua zi, la recomandarea salvamontului am pornit spre cabana de la Babele. Cateva ore mai tarziu, eram foarte obositi, teribil de incalziti si oficial rataciti - din cauza unei nenorocite de intersectii unde in loc sa facem dreapta am ales stanga; nu de alta, dar era pe ghicite, fiindca indicatorul fusese rupt de cativa concetateni deosebit de amabili si civilizati. Am ajuns din fericire la cabana cu putin inainte de a apune soarele, dar pataniile nu s-au oprit aici. Despre cum am pornit de la crucea Caraiman ( aici gasesti informatii despre Crucea Caraiman  ) inapoi pe o ceata atat de deasa incat am orbecait la un metru de cabana Babele fara sa o vedem si despre cum am petrecut urmatoarea zi halaiduind prin munti si intorcandu-ne la cabana dupa apus - fara lanterne- in episodul urmator.

via blogsferatu.frogcp.com


0 comentarii:

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites